Secretarul general interimar al PSD Paul Stănescu a afirmat că PSD a avut un an greu în 2019, însă câştigarea alegerilor locale din 27 septembrie este o obligaţie pentru partid, deoarece miza nu mai este doar PSD, ci salvarea României, informează newsweek.ro.

Dar cine este Paul Stănescu, salvatorul, de azi, al României ?

Paul Stănescu este un baron PSD de Olt care s-a simțit foarte bine alături de „tovarăși”.   El a fost numit secretar general în noua echipă a PSD condusă de Marcel Ciolacu.

 Paul Stănescu s-a născut în anul 1957. La 21 de ani se înscrie la Facultatea de Agronomie Craiova, iar în 1982 o termină. La numai 25 de ani, Paul Stănescu se angajează pe funcția de Director la Fabrica de Conserve Caracal. Pentru a ajunge, înainte de 1989, din prima pe o funcție de conducere executivă trebuia să ai cel puțin o origine sănătoasă și să fi primit binecuvântarea Partidului Comunist.  

La 30 de ani, Stănescu ajunge Director la Întreprinderea Agricolă de Stat Studina (IAS Studina).  

Terenurile țăranilor intră în colhozuri și IAS-uri

Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS) a fost unul din instrumentele colectivizării. Pământul furat de comuniști de la țărani, în urma naționalizării, a ajuns să fie administrat și în IAS-uri. Timp de doi ani, Paul Stănescu a fost Directorul IAS Studina.

„Procesul de colectivizare s-a desfăşurat în două valuri principale, 1949- 1953 şi 1953-1962, împărţite la rândul lor în numeroase etape sau stadii… Manevrele menite să tempereze colectivizarea reprezentau o încercare zadarnică în faţa presiunii sovietice.

Treptat, colectivizarea a început să dea rezultate notabile: Constanţa avea să fie declarată prima regiune colectivizată din România pe data 7 noiembrie 1957. Procesul s-a încheiat oficial în România în martie 1962 – cu trei ani înainte de termenul oficial stabilit de partid –, după 13 ani de acţiuni sistematice împotriva ţărănimii. Pe 27-28 aprilie 1962 avea loc la Bucureşti o sesiune extraordinară a Marii Adunări Naţionale, unde GheorghiuDej proclama încheierea transformării socialiste a agriculturii.

Formele socialiste de proprietate deţineau 96% din suprafaţa arabilă a ţării şi 93,4% din suprafaţa agricolă. Aşadar, imensa majoritate a terenurilor agricole va intra în posesia G.A.C. (gospodării agricole colective – create după modelul colhozurilor) şi GAS (gospodării agricole de stat – create după modelul sovhozurilor) – ulterior denumite CAP (cooperative agricole de producţie) şi IAS (întreprinderi agricole de stat) – iar restul va rămâne în proprietatea individuală, îndeosebi în zonele de munte, nerentabile şi unde colectivizarea era, ca atare, imposibilă şi inutilă”, potrivit Documentelor Arhivelor Naționale consultate de Newsweek România.

A participat la transformarea socialistă a agriculturii

„Reorganizarea socială a lumii rurale în perioada colectivizării (1949-1962) prin exproprierea terenurilor şi relocarea persoanelor în mediul urban era considerată o condiţie fundamentală pentru implementarea proiectului comunist de industrializare forţată a României. Astfel, ţăranii deposedaţi de pământul luat în posesie cu ocazia reformelor agrare din 1921 şi 1945, au devenit forţă de muncă în unităţile industriale nou-înfiinţate. Cei rămaşi în mediul rural au fost constrânşi la cooptarea ca membri cooperatori în noile unităţi agricole create după model sovietic.

Procesul (cloectivizării) s-a încheiat oficial în România în martie 1962 – cu trei ani înainte de termenul oficial stabilit de partid –, după 13 ani de acţiuni sistematice împotriva ţărănimii. Pe 27-28 aprilie 1962 avea loc la Bucureşti o sesiune extraordinară a Marii Adunări Naţionale, unde Gheorghiu-Dej proclama încheierea „transformării socialiste a agriculturii”, se arată în Arhivele consultate de Newsweek România.

Citeste mai multe pe Newsweek.ro

Transparenta face diferenta