Romani in strainatate!

O romanca, sefa unei clinici de top din Germania: Am reusit prin MUNCA, fara PILE, fara RELATII!

Care este diferența dintre un medic din România și unul din Germania? Diferența de studii, nivelul de predare, echipament, materialul didactic, etc. Dar, cum se schimbă viața unui medic cu studii și experiență în România care a trecut cu jobul la un spital din Germania?

Liliane Michels poate face o analiză și diferență obiectivă cu privire la aceste întrebări. Salariu, condiții materiale, asigurări medicale, relația medic și pacient, student și profesor, etc. Sistemul medical din Germania, văzut de ochii unui fost medic din România, redat în amănunte într-o istorie scrisă mai jos.

A plecat în Germania acum aproape un sfert de secol, împreună cu soţul neamţ şi cu cei doi copii mici, fără să ştie o boabă de germană, informează adevarul.ro.

Ţara sa de adopţie i-a dat şansa să urmeze specializarea pe care şi-o dorise dintotdeauna, dar pe care România i-a refuzat-o: ORL. Nu i-a fost uşor până să ajungă la nivelul practicării unei medicine de înalt nivel şi la un statut profesional, care a avut în spate o asiduuă perfecţionare, dacă luăm în calcul doar faptul că după doctorat, a urmat şi specialitatea de foniatrie şi pedaudiologie, susţinând examene chiar şi la vârsta de 53 de ani. Nu s-a rupt niciodată însă de ţara sa natală.

La ora actuală este coordonatorul departamental programului Erasmus pentru România la Eberhard Karls Universität Tübingen şi-i sprijină pe studenţii şi rezidenţii români care vor să facă, la rândul lor, medicină de vârf.

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Liliane Michels îşi arată îngrijorarea faţă de avalanşa de medici români care îşi părăsesc ţara, însă mărturiseşte că înţelege perfect ce-i determină pe aceşti specialişti sau viitori specialişi să întoarcă spatele sistemului sanitar românesc.

Adevărul: Cum se explică, din punctul Dvs. de vedere exodul acesta al medicilor români către Germania?

Dr. Liliane Michels: Din discuţiile purtate cu cei tineri, motivul principal este, la ora actuală, sistemul sanitar însuşi. Medicina a fost şi rămâne în toată lumea o elită: concurenţă mare la admitere, în Germania se intră cu numerus clausus 1 curat (adică 10). Asta înseamnă multă muncă în anii de liceu şi un bacalaureat de excepţie! Candidaţii sunt printre cei mai buni. Examenul de admitere pe vremea mea era cuplat cu o muncă de pregătire de cel puţin doi ani!

Loading...

“Nu poţi să îi înveţi pe rezidenţi şi studenţi la nivel european cu mâinile goale” Astăzi s-au schimbat lucrurile: durata lungă de 6 ani, urmată de alţi minimum 5 pentru specializare, nopţile nedormite în gărzi, lucratul la sfârşit de săptămână, examenele grele, cursurile de perfecţionare pe tot parcursul vieţii pentru a fi la curent cu toate noutăţile etc, i-a îndepărtat oarecum pe absolvenţi de această meserie.

Monopolul socialist, ca în Franţa, al unei singure asociaţii de asigurări nu este soluţia ideală! Familia mea cu doi copii plăteşte, de peste 20 de ani, 1700 de Euro pe lună pentru o asigurare privată! Este clar că are parte de îngrijiri medicale de cea mai bună calitate şi că are pretenţia să fie tratată de un profesor! În Germania nu poţi pretinde să fii tratat de un profesor dacă nu eşti asigurat privat. Nu înseamnă că eşti tratat mai prost sau că un profesor îi vede doar pe cei cu bani. Este totul stabilit de lege, doar un anumit procent!

646x404-1

Dar tu, ca pacient, nu poţi avea legal această pretenţie! Ca să se îndrepte ceva trebuie schimbat/adaptat sistemul de învăţământ şi educaţie şi cel sanitar, pentru că că merg mână în mână! O separare a celor care lucrează în clinici şi spitale de cei care lucrează în cabinete. Adică mai multă independenţă şi încredere în specialiştii noştri.

Pe scurt m-am prezentat la clinică, singură, la adjunctul şefului, cu 3 flori în mână, necunoscând pe nimeni, fără pile şi relaţii, fără recomandări… Şi cu o germană învăţată în 8 luni. Pe ei îi interesa însă că ştiam mai mult decât un un student, deci “produceam” imediat, că lucrasem deja în specialitate, că aveam deja copii şi nu aş mai fi lipsit datorită gravidităţii, dar şi că, având bursă, nu trebuiau să mă plătească!”

Loading...