Este deja un fapt demonstrat: ceea ce s-a intamplat la Oltchim in ultimii ani arata fara dubii cat de competenti pot fi guvernantii Romaniei. Incepand cu managementul companiei si terminand cu privatizarea ei, asistam la un caz clasic de bataie de joc. S-a spus ca acel combinat chimic este o ultima ramasita a industriei comuniste, ca reprezinta apusul unei afaceri arhaice, fara viitor in Europa. Fals. Vecinii nostri unguri prospera in domeniu. Chinezii ataca in forta piata mondiala, „ridicandu-si” deja o baza petrochimica in Grecia. Polonezii au deasemenea succes. Nu mai pomenesc exemplele occidentale.
Apoi s-a incercat aruncarea pisicii, de catre politicieni evident, de la o guvernare la alta. Am asistat si asistam la un fel de concurs desantat despre cum poti striga mai tare „hotii sunt ceilalti, nu noi!” Iar daca ar fi sa ne referim la ultimul episod, privatizarea, cred ca am oferit studentilor la economie din intreaga lume o lectie nesperata despre cum se poate manifesta indolenta in management. Am promovat prea mult timp concepte de genul „sa mai bifam o activitate” sau „lasa ca face altul, deocamdata se poate si asa”.
De departe, vinovatul principal nu este Dan Diaconescu. Acesta face ce crede ca este bine, potrivit convingerilor politice si personale. Are extrem de putina importanta daca seful PPDD plateste sau nu banii pentru actiunile Oltchim. Nimeni nu l-a intrebat – ma refer la guvern – daca are sau nu fonduri si oameni specializati pentru relansarea combinatului. Aceasta este de fapt principala problema. Pachetul majoritar putea fi vandut si cu 1 cent chiar nu are nici o importanta.
Voi, reprezentanti ai statului roman, credeti ca incasarea a 4, 10 sau 40 de milioane de euro va rezolva problemele bugetului? Poate, pe termen scurt, o saptamana. De fapt, fara sa te asiguri ca acel combinat va supravietui, cheltuielile din fondurile publice vor fi de cel putin 10 ori mai mari decat suma incasata pe actiuni. Ma refer aici la somaj sau alte tipuri de asistenta sociala si, de ce nu, asistenta medicala.
Insa nu gandim asa. Ne intereseaza sa traim clipa. Vreun politician a citit expresia asta la radio si i-a placut atat de mult incat a decis sa o transforme in platforma program.