Mai stie cineva cate reforme profunde au fost in sistemul romanesc de educatie in ultimii 25 de ani? Sau poate cineva sa numeasca un singur om despre care se poata spune, cu mana pe inima, ca a facut ceva pentru scoala romaneasca? Am ramas cu aceleasi scoli de dinainte de revolutie cu aceiasi elevi extraordinari care adune premii la olimpiadele internationale. Pana acum!

În 1989, la Revoluție, eram în clasa I. Odată cu Moș Gerilă a venit și democrația peste mine și, cu toate că fusesem un șoim al patriei de nota 10, visul de a fi pionier a fost spulberat de niște nenea răi. Tot atunci a început reforma în educație, iar până în 2001, când am terminat liceul, am prins trimestre, semestre, sînt, sunt, examen de admitere, examen de capacitate, bacalaureat la două, cinci, 17 materii etc. Dacă ne uităm pe statistici, abandonul școlar a luat amploare, iar numărul analfabeților a crescut exponențial.

Ei bine, la 25 de ani de la începutul poveștii ăsteia, într-un loc din România, cineva l-a scos de la naftalină pe „Domnul Trandafir“ (dacă nu ați citit proza aceasta, obligatorie pe timpuri, fugiți la bibliotecă!), l-a „îmbrăcat de la Mall“, i-a dat cărți, laptop, videoproiector profesional, tablă cu marker și know how nemțesc. E vorba de proiectul „Școli ca-n Germania“, implementat de primarul sectorului 3, Robert Negoiță, care s-a înhămat la renovarea școlilor și a liceelor din sector. Și nu-s puține, că sectorul 3 este a doua aglomerare urbană din România, după București.