Nu ratați niciodată ocazia de a folosi politica externă ca suport în politica internă. Aceasta este, aparent, mantra guvernului austriac, care se opune aderării României și Bulgariei la spațiul Schengen, în timp ce a aprobat-o pe cea a Croației, scrie Marcus How, șef de analiză la VE Insight, un serviciu de consultanță de business intelligence și risc politic cu sediul în Viena, în intellinews.com.
Situația a fost declanșată de criza în care este afundat guvernul cancelarului Karl Nehammer. În 2019, Partidul Popular de centru-dreapta (ÖVP) – condus atunci de Sebastian Kurz – a câștigat decisiv alegerile anticipate convocate în urma scandalului Ibiza. În loc să reintre în coaliție cu vechiul său partener, Partidul Libertății de extremă dreapta (FPÖ), ÖVP a optat să se asocieze cu Verzii.
A reieșit că alegerile din 2019 au fost un punct culminant pentru ÖVP, ai cărui funcționari superiori au fost implicați în diversele anchete de corupție care au rezultat în urma scandalului Ibiza. Printre aceștia s-a numărat și Kurz, care nu a avut de ales decât să demisioneze din funcția de cancelar în octombrie 2021, înainte de a părăsi cu totul politica două luni mai târziu.
Karl Nehammer, care anterior fusese ministru de interne, a devenit, în consecință, cancelar și lider al ÖVP. De atunci, popularitatea ÖVP s-a înrăutățit. Nehammer este o figură mai conciliantă decât Kurz, dar este un lider mai puțin conflictual care trebuie să jongleze cu interesele diferiților guvernatori regionali. Între timp, scandalurile de corupție au crescut, întărind percepția că ÖVP s-a șubrezit.
La aceasta s-a adăugat gestionarea proastă a pandemiei de coronavirus, penuria de energie și inflația ridicată, ÖVP este într-o pasă proastă. Sondajele sugerează că, în cazul unor alegeri, cota partidului va scădea de la 37,5% la 20%.
Între timp, problema migrației ilegale a fost reexpusă publicului. Peste 100.000 de migranți au depus cereri de azil în Austria în 2022 – dintre care 75.000 au rămas în țară. Acest număr este mai mare chiar și decât la apogeul crizei migranților din 2015. Pentru a diminua din pierderi, Nehammer a recurs la calul de bătaie pe care îl folosise cu succes fostul cancelar Kurz în 2017.
Momentul nu este o coincidență, întrucât alegerile regionale vor avea loc în Austria Inferioară la sfârșitul lunii ianuarie. Austria Inferioară este cel mai important bastion al ÖVP, iar filiala sa regională de aici este cea mai puternică. Partidul se așteaptă deja să-și piardă ultima majoritate absolută în legislativul de aici. Dacă va scoate aici un rezultat mai prost decât se așteptă, Nehammer va plăti un preț scump.
Când președinția cehă a Consiliului UE a pus pe ordinea de zi aderarea la Schengen pentru Croația, România și Bulgaria, guvernul austriac s-a trezit într-o poziție proastă.
Nehammer și succesorul său în calitate de ministru de Interne, Gerald Karner, au anunțat că Austria se va opune prin veto asupra propunerii pentru toate cele trei state membre, argumentând că numărul cererilor de azil indică faptul că controalele la frontierele acestor țări nu funcționează corespunzător. Modul în care a fost făcut anunțul a fost deosebit de provocator, prin intermediul mass-media – o practică favorită a lui Kurz – mai degrabă decât să fie ridicat la nivelul UE sau bilateral.
Dar Nehammer și-a schimbat curând atitudinea, spunând că Austria va sprijini aderarea Croației la Schengen, deoarece guvernul era mulțumit că controalele la frontierele externe croate funcționează corect. Probabil că nu a fost o coincidență că cu câteva zile înainte, Nehammer a călătorit cu premierul bavarez Markus Söder la terminalul GNL de pe insula Krk, unde s-au întâlnit cu premierul croat Andrej Plenkovic. Nehammer și Söder au primit asigurări de la Plenkovic că conducta Adria va fi extinsă pentru a deservi piețele austriece și, respectiv, bavareze, reducând astfel dependența lor de gazul rusesc.
În plus, potrivit unei surse care a vorbit sub condiția anonimatului, părțile interesate croate au amenințat că vor bloca viitoarele investiții austriece în infrastructura majoră din țară, determinând Camera de Comerț a Austriei (WKO) să facă lobby pe lângă guvernul austriac pentru a schimba cursul. De asemenea, nu a stricat faptul că Uniunea Democrată Croată (HDZ), aflată la guvernare, are legături strânse cu ÖVP, și fac parte din Partidului Popular European (PPE).
Guvernul austriac a recunoscut că Croația era folosită de migranți pentru a intra ilegal în spațiul Schengen, după ce treceau prin Serbia și Bosnia-Herțegovina. Într-adevăr, resortisanții din diferite țări terțe care au nevoie de viză în UE – precum India și Tunisia – intra fără viză în Serbia. Președintele sârb Aleksandar Vucici a fost de acord să renunțe la regimul fără vize pentru multe dintre aceste țări, inclusiv India, în viitorul apropiat.
ÖVP s-a îndreptat spre România și Bulgaria. Ministerul de Interne austriac a susținut că nu a fost mulțumit de controalele la frontierele externe ale acestor țări, în ciuda evaluărilor efectuate de Frontex conform cărora acestea îndeplinesc criteriile tehnice. Ministerul de Interne austriac a citat propriul studiu care a constatat că dintre cetățenii care au intrat ilegal în Austria în 2022, 40% au venit prin Serbia, alți 40% prin Ungaria, România și Bulgaria, iar 20% au venit pe alte rute. Acest lucru a contrazis datele Frontex, dar austriecii au susținut că cifrele sale sunt mai fiabile, având în vedere că se bazează pe cartografierea datelor mobile, precum și pe interviuri cu solicitanții de azil. În același timp, studiul nu este disponibil publicului.
Camera de Comerț a Austriei, îngrijorată de interesele de afaceri austriece din România și Bulgaria, a făcut lobby puternic împotriva veto-ului, dar fără succes. Europarlamentarul român Eugen Tomac a susținut că încercările de lobby la Nehammer prin intermediul PPE au fost fără efect: a respins „orice argument rațional” și „a renunțat la orice propunere făcută de Comisia Europeană, a negat fiecare raport și orice statistică”.
Teoretic, opoziția ÖVP nu este categorică. Cancelaria a declarat că va sprijini aderarea României și Bulgariei la Schengen odată ce va fi mulțumită de controalele lor la frontierele externe, sugerând că este doar o chestiune de timp până când propunerea poate fi depusă din nou. Totuși, sursele austriece din România și Bulgaria, care au vorbit sub rezerva anonimatului, au fost foarte pesimiste că va fi atât de ușor – și că intransigența guvernului va aduce prejudicii de durată intereselor austriece din aceste țări, scrie Marcus How.
Furia este deja palpabilă, ministrul român de Interne exprimându-și neîncrederea, având în vedere că Karner îi promisese sprijin pentru aderarea la Schengen încă din februarie. Între timp, președintele Asociației Române pentru energie curată și combatere a schimbărilor climatice cere Austriei să plătească 200 de milioane de euro pe lună drept compensație pentru pierderile provenite din rămânerea în afara spațiului Schengen.
Întreaga afacere ar putea fi considerată o comedie a erorilor dacă guvernul austriac nu ar ține ostatici 26 de milioane de cetățeni ai UE, risipind inutil influența pe care Austria a acumulat-o în Europa Central-Est și de Sud-Est (CESEE), subliniază autorul.
Înainte – dar mai ales după – 1989, Austria a fost unul dintre statele care a susținut cel mai mult integrarea regiunii în UE. Austria nu era deloc altruistă în motivele sale; au existat avantaje masive de pe urma acestei strategii. Investitorii austrieci au găsit noi piețe profitabile, în care au avut avantajul primilor veniți, în timp ce economia austriacă a fost capabilă să-și procure forță de muncă ieftină. Viena a reușit să-și reînvie și să-și reinventeze statutul de capitală de facto a regiunii.
Cu toate acestea, a fost un aliat ferm al statelor din regiune, chiar dacă clasa politică a supraestimat adesea amploarea influenței geopolitice a țării. Cu toate acestea, ÖVP – cu toleranța Verzilor, precum și a opoziției social-democrate (SPÖ) – torpilează această reputație.
În plus, susținând unele state membre în timp ce le aruncă pe altele sub autobuz, se arată ca fiind cinic și de neîncredere. Nehammer era pregătit să renunțe la opoziția sa față de apartenența croată la Schengen odată ce Zagrebul a răspuns la practica „ biciul și zăhărelul“. ÖVP continuă să-l curteze pe premierul ungar Viktor Orban, ținând trei întâlniri majore cu acesta doar în 2022, deși țara este cea mai slabă verigă a lanțului migrației. Guvernul Orban nu numai că a făcut practic imposibil pentru solicitanții de azil să depună cereri, dar i-a trimis către Austria.
Acest lucru nu a trecut neobservat la București sau Sofia. Un delegat austriac a spus, „off the record”, că decizia este în întregime „politică” și că asta ar îngreuna inutil viața afacerilor austriece, în special în România, care este una dintre cele mai mari destinații din UE pentru investițiile străine austriece. Guvernul nu a aruncat doar doi aliați sub autobuz, ci și propriile sale interese economice. Acest lucru este, de asemenea, de rău augur pentru Balcanii de Vest, unde Viena continuă să dețină o influență substanțială, chiar dacă a scăzut în altă parte.
Această strategie confuză ilustrează măsura în care ÖVP se confruntă cu moartea creierului. Cândva, ÖVP a fost cel mai pro-european partid din Austria. A convocat alegeri anticipate nefaste în 2008, când SPÖ, din motive la fel de populiste, a anunțat prin presa tabloidă că va supune referendumului orice modificare a tratatului UE. Zilele unei astfel de gândiri au trecut de mult.
Opoziția austriacă față de apartenența la Schengen a României și Bulgariei este o demonstrație serioasă a cât de îngustă a devenit cultura sa politică, concluzionează Marcus How.