”Va lua tara foc de la Prislop” este considerat singurul blestem al parintelui Arsenie Boca. Mesajul a venit intr-o perioada grea, de harturire din partea Securitatii.

Un deceniu tulburător din viaţa părintelui Arsenie Boca a coincis cu perioada pe care acesta a petrecut-o la Mănăstirea Prislop. Preotul a ajuns în anul 1948 la mănăstirea din Ţara Haţegului, fiind strămutat de la mănăstirea Brâncoveanu din Făgăraş, şi a părăsit lăcaşul un deceniu mai târziu, când a fost nevoit să renunţe definitiv la preoţie.

În toamna târzie a anului 1948, la scurt timp după ce fusese eliberat din arest, pentru că ar fi dat ajutor unor fugari legionari, părintele Arsenie Boca a ajuns în Mănăstirea Prislop. Fusese adus de mitropolitul Nicolae Bălan. „La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Bălan a adus personal la Prislop pe ieromonahul Arsenie Boca. Mănăstirea era într-o stare jalnică, părăsită de ultimii trei vieţuitori uniţi – cu pereţii tuturor clădirilor plini de igrasie şi ameninţaţi cu dărâmarea, cu porţiuni mari din terenul aflat în preajma clădirilor duse de torentele pârâului Silvuţ, cu acoperişurile clădirilor mâncate de rugină, cu o gospodărie anexă foarte săracă şi neîngrijită”, relata Arhimandritul Teofil Părăian. Unul dintre motivele aducerii sale la Prislop ar fi fost acela de a-l izola într-un loc care nu reprezenta un interes ridicat, chiar dacă era disputat între ortodocşi şi greco-catolici. Potrivit arhimandritului, Arsenie Boca a devenit stareţ al mănăstirii şi a fost cel care a început restaurarea acesteia. Din 1950, a rămas doar duhovnic, pentru că Prislop a devenit aşezământ al maicilor. Securitatea a cerut mutarea acestuia În scurt timp, popularitatea părintelui între credincioşi a crescut continuu. Oamenii veneau din întreaga ţară la mănăstirea din Ţara Haţegului, iar autorităţile statului erau îngrijorate de fenomenul pelerinajelor.

„Pentru a nu întreţine şi pe mai departe această atmosferă în rândurile populaţiei în acea regiune, propunem că Boca Arsenie să fie schimbat de la această mănăstire, de către Ministerul Cultelor, într-un post care nu are legătură cu populaţia. Întrucât este un mare impostor şi prin misticismul său loveşte direct în regim; suntem de părere să fie mutat la Mitropolia din Sibiu întrucât ar fi ţinut mereu în strictă supraveghere”, se arăta într-o cerere din 1949 adresată către Ministerul Cultelor, semnată de colonelul Gavril Birta. Solicitarea nu a fost aprobată, însă Securitatea a luat propriile măsuri. L-a pus sub supraveghere informativă pe preot, iar mai târziu, în primele zile ale anului 1951, Arsenie Boca a fost arestat. „La ora 5 dimineaţa, părintele Arsenie Boca a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autorităţii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat în chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, fără nici o motivare”, se arăta într-o scrisoare din 26 ianuarie 1951, trimisă de părintele Dometie către Episcopia Ortodoxă Română a Aradului. Arsenie Boca a fost acuzat atunci că ar fi ajutat câţiva fugari legionari şi a fost închis până în primăvara anului 1952. „De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acasă, la Prislop: sănătos, mult folosit şi tot atâta de senin. Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreună cu obştea, v-o împărtăşim aşa cum e: cu recunoştinţă şi smerită metanie, pentru că faceţi parte, în toate privinţele, din motivele ei”, îi scria părintele Arsenie Boca, episcopului Andrei, în 3 aprilie 1952.

Continuarea: adevarul.ro