Binele e o visare, un proiect mereu amanat si urmarit cu un efort istovitor, o limita pe care n-o atingem niciodata, domnia lui e imposibila. Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut – Albert Camus

Binele e o visare, un proiect mereu amanat si urmarit cu un efort istovitor, o limita pe care n-o atingem niciodata, domnia lui e imposibila. Numai raul poate merge pana la marginile sale si domni absolut – Albert Camus

Albert Camus (n. 7 noiembrie 1913, Mondovi, Algeria – d. 4 ianuarie 1960, Villeblevin, departamentul Yonne, Franta) a fost un romancier, dramaturg si filozof francez, reprezentant al existentialismului.

Se naste intr-un tinut sarac al Algeriei, Mondovi – parintii sai fiind stabiliti aici inca din 1871.

Albert este al doilea fiu al sotilor Camus, nascut dupa fratele sau mai mare, Lucien. Prima mare experienta capitala a existentei pe care o traieste Camus este cea a saraciei. Tatal sau, Lucien Camus, un taran francez, moare in primele lupte ale primului Razboi Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniola, analfabeta, impreuna cu cei doi fii, se stabileste la Alger, unde a muncit intai la o fabrica de cartuse, iar apoi a spalat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert isi petrece copilaria langa mama sa, aproape surda si care vorbea foarte putin, un unchi infirm, dogar de meserie si fratele sau, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul lipsurilor elementare, ii marcheaza profund personalitatea.

„Ducand o viata saraca”, nota el in Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitosi, eu am atins in modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevaratul sens al vietii”. Oricum ar fi aratat mediul copilariei, el il identifica cu paradisul pierdut. Este un sentiment de recunostinta care nu ia decat forma constiintei vinovate, caci oamenilor bogati cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei saraci este un har infinit. Si, intr-adevar, bucuriile cerului, ale lumii si aerului le inlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilarie orfana si dominata de umbrele nevoii. Complexul recuperarii valorilor pierdute il inrobeste si Camus este mereu pe drumuri spre a-si completa fondul de cunostinte, impresii, senzatii. Se pare ca nu-si dorea sa fie un om de exceptie, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu + o existenta. Valorile pe care as simti nevoia sa le apar sunt valori medii”. Si totusi din odiseea sa nu lipseste miza cea mai inalta: vrea, in taina, sa obtina absolutul, ca si eroul sau, Meursault.



Citeste pe aceeasi tema:  Agoniseste la tinerete, ca sa completezi lipsurile batranetelor tale. Si daca socoti ca batranetea sa te hraneasca cu intelepciune, fa in asa fel la tinerete ca batranetii sa nu-i lipseasca hrana - Leonardo Da Vinci

Share this post