La multi ani Constantin si Elena! Vezi de ce sunt serbati cei doi imparati in 21 mai!

La multi ani Constantin si Elena! Vezi de ce sunt serbati cei doi imparati in 21 mai!

Ortodocsii si catolicii ii serbeaza marti pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, datorita carora crestinismul a devenit religie permisa, jertfele sangeroase au fost interzise si duminica a fost stabilita zi de odihna in Imperiul Roman, perioada in care au domnit fiind cunoscuta ca „Epoca de aur”.

Sfintii Imparati Constantin si Elena sunt sarbatoriti in 21 mai atat de bisericile ortodoxe, cat si de cele catolice la fel cum sunt serbati apostolii.

Cercetatorii sunt de parere ca deciziile imparatului Constantin in favoarea crestinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, „cu mana de fier si credinta tare”, s-a aflat in permanenta in umbra unicului sau fiu.

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia, ca fiica a unui hangiu. Ea s-a casatorit in anul 270, cand avea 16 ani, cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar in 272 l-a nascut pe Constantin, in localitatea Naissus (in Serbia de astazi).

 

In 293, imparatul Diocletian i-a poruncit lui Constantiu sa divorteze si l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. In aceasta calitate, el s-a casatorit cu Teodora, fiica vitrega a imparatului Maximian, cu care a avut inca sase copii. Elena nu s-a recasatorit si a trait in umbra, departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune.

In anul 306, fiul sau a fost proclamat de armata romana drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constantiu Chlorus. El si-a readus mama la curtea imperiala, conferindu-i titlul de „Nobilissima Femina” (Doamna prea nobila). In anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de „Augusta”.

In anul 325, Sfanta Elena a plecat intr-o expeditie la Ierusalim, pentru a gasi Sfanta Cruce pe care fusese rastignit Iisus Hristos. In acele vremuri, Ierusalimul se afla in reconstructia inceputa de imparatul roman Adrian, dupa dezastrul produs de revolta iudaica din anul 70. Imparatul Adrian construise la mormantul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu pagan inchinat zeitei Venus. Locul era cel mai indicat pentru inceperea cautarilor, asa ca Elena, insotita de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotarat daramarea templului si efectuarea sapaturilor, care sa scoata la lumina cel mai cinstit obiect crestin. In urma acelor sapaturi au gasit trei cruci, dar nu puteau sa o identifice pe cea pe care fusese rastignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi inviat in momentul in care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit unor traditii.

Episcopul Macarie a aratat crucea multimilor adunate si, de atunci, se praznuieste pana astazi Inaltarea Sfintei Cruci la 14 septembrie. Imparateasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum si piroanele care ar fi fost folosite la rastignirea lui Iisus, pe care le-a pus in capela palatului.

In perioada petrecuta la Ierusalim, imparateasa Elena a inceput constructia unor biserici la mormantul Domnului (Biserica Invierii), in Betleem sau pe muntele Maslinilor. Dupa ce si-a petrecut ultima etapa a vietii la locurile sfinte, Elena a murit in anul 330. Sicriul ei, o adevarata bijuterie artistica, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

Sfanta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebita din partea crestinilor. Numele ei, care se traduce ca „faclie”, „torta”, „stralucirea soarelui”, este purtat de nenumarate credincioase. In cinstea ei s-au ridicat biserici, manastiri, asezaminte teologice sau sociale. Ea a fost si ramane un simbol de puritate, dragoste parinteasca, nadejde si credinta autentica.

Pentru grija pe care a aratat-o saracilor si oamenilor simpli, pentru preocuparea fata de problemele crestinismului, dar si pentru evlavia si credinta puternica, imparateasa Elena este cinstita ca sfanta in intreaga crestinatate.

Sfanta Elena este si ocrotitoarea arheologilor, datorita demersului ei de a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos.

In decursul domniei sale, Sfantul Constantin cel Mare a luat o serie de hotarari care au schimbat soarta crestinismului.

In anul 312 a avut loc batalia de la Podul Vulturului, in care Constantin l-a invins pe Maxentiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, si apologetul Lactantiu au descris viziunea pe care imparatul a avut-o inainte de lupta. El a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge). Noaptea, i s-a aratat Iisur Hristos in vis, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale Sfanta Cruce, ca semn protector in lupta care urma. Acest steag care purta insemnul crestin s-a numit labarum. Convertirea imparatului Constantin la religia crestina este legata de foarte multi cercetatori de acest eveniment.

In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare a dat un act prin care crestinismul a devenit „religio licita”, adica religie permisa, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasa si morala a doctrinei crestine, a recomandat-o tuturor. Insa Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, cum gresit se afirma uneori. Acest pas a fost facut in anul 380, de imparatul Teodosie cel Mare.

In anul 325, Imparatul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic, in localitatea Niceea (in Turcia de astazi). Avand ca prioritate pastrarea unitatii Imperiului Roman, imparatul i-a chemat pe toti episcopii bisericii pentru a se hotari in problema ereziei lui Arie. Acesta sustinea ca Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci este „prima creatura a Tatalui”. La acest sinod au participat, conform traditiei, 318 parinti, printre care sfintii Atanasie cel Mare, Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Pafnutie Egipteanul si Osiu de Cordoba.

Sinodul a stabilit „dumnezeirea Fiului”, compunand totodata primele sapte articole din Crez, a fixat data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca. La sfarsitul lucrarilor, cand Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oara Crezul, Constantin a spus: „Da, acesta este adevarul. Nu sunt teolog, dar simt ca aici este adevarul. Sunt convins ca nu voi l-ati facut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.

In aceeasi perioada, imparatul Constantin a construit o cetate impresionanta pe malul stang al Bosforului, pe locul vechii cetati Bizantion. Cetatea, care ii va purta numele (Constantinopol), a devenit noua capitala a imperiului, care a rivalizat cu vechea Roma. Aici a fost zidita mareata catedrala inchinata Sfintilor Apostoli.

Pe langa aceste masuri, imparatul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit in ajutorul crestinilor.

In 312 a generalizat duminica drept zi de odihna in intregul imperiu, in 317 a inceput sa bata moneda cu monograma crestina, i-a scutit pe preotii bisericii de impozite si de armata, a interzis practicarea jertfelor sangeroase si a oferit crestinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Imparatul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful si apropiatul sau. A murit la scurt timp, in Nicomidia, si a fost inmormantat in Constantinopol, in biserica ctitorita de el.

In traditia populara se vorbeste despre imparatii Constantin si Elena ca despre parintii Sfintei Cruci. In calendarele populare, aceasta zi era cunoscuta mai degraba sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinu Puilor”, pentru ca, din aceasta prima zi a verii, pasarile din padure incep sa-si invete puii sa zboare, dupa ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au imperecheat si si-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). Oamenii trebuie sa tina sarbatoarea, pentru ca puii din gospodarie sa nu fie mancati de ulii.

In ziua Sfintilor Constantin si Elena este bine sa nu se lucreze, pentru ca holdele si strugurii sa nu fie distrusi, iar pana in 21 mai trebuie sa fie semanate porumbul, ovazul si meiul, potrivit traditiei populare.

 



Citeste pe aceeasi tema:  Profetia lui Nostradamus despre imigrantii musulmani se adevereste acum: În Dunăre şi Rhin va veni să bea, Cămila cea mare!

Share this post