Ateii materialisti, obsedati de placeri, de dorinta de dominatie si egoism, au creat civilizatia moderna, care culmineaza in tehnicitate. Ei au izolat natura umana si au parasit poruncile lui Dumnezeu. Incercarea lor de a crea un rai pamantesc si senzual a dat insa gres. Natura se epuizeaza si se polueaza, devenind improprie vietii. Tehnica, la randul ei, are mult mai mari posibilitati de distrugere decat de constructie – Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu (n. 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia – d. 18 februarie 1952 la inchisoarea Targu Ocna) este unul din legionarii care au murit in inchisorile regimului comunist din Romania, numit de Nicolae Steinhardt Sfantul inchisorilor. A fost fiul lui Vasile Gafencu.

A urmat scoala primara la Sangerei, iar cursurile secundare la Liceul „Ion Creanga” din Balti, intre anii 1932-1940. Absolvind liceul in vara anului 1940, la doar cateva zile dupa bacalaureat, a intervenit uraganul ocupatiei sovietice. Valeriu a reusit cu greu sa treaca Prutul, a ajuns la Iasi, lasandu-si parintii si surorile sub ocupatie, despartindu-se, nu stia ca definitiv, de tatal sau care, in toamna, a fost ridicat si dus in Siberia, unde si-a sfarsit viata.

In anul 1941 era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi si totodata conducator al unui grup al organizatiei fasciste, legionare Fratiilor de Cruce. A participat la rebeliunea legionara, fiind arestat de regimul Antonescu. Eliberat la scurta vreme, el a fost rearestat de autoritatile antonesciene din cauza participarii sale active la mentinerea miscarii legionare in ilegalitate. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand ca acesta este „unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Aceasta incercare s-a dovedit insa a fi inutila, dictatura antonesciana nevazand cu ochi buni activismul legionar al tanarului Gafencu, care milita activ pentru mentinerea in viata a miscarii legionare.