Poate vi se pare ca “iluminarea” este un loc indepartat – ceva ce ne cere sa luptam si sa suferim, pentru a ajunge mai aproape de ea. Poate parea ca pentru a lua aceasta cale, spre “iluminare”, in serios, e necesar sa avem hainele potrivite, sa cumparam cristalele potrivite, sa purtam pandantivele potrivite, sa platim cursurile potrivite si sa urmam practicile corecte. In conformitate cu aceste idei, o persoana iluminata ar trebui sa arate acest lucru.
Iluminarea a devenit noul “taram al promisiunilor” din spiritualitate, starea care garanteaza pacea, fericirea, bucuria si implinirea tuturor dorintelor. Aceasta este adesea descrisa ca si “guru” al vietii, cea in care oamenii se vor uita la tine si te vor considera “mai bun” si “mai intelept” decat ei. Pur si simplu spus, iluminarea a devenit chiar obstacolul din calea iluminarii.
De ce? Pentru ca iluminarea nu are nimic de-a face cu a adauga ceva la tine insuti, astfel incat sa devii mai maret si mai bun, acesta este mai degraba un proces de indepartare. Elimina toate povestile despre ce inseamna sa fii “spiritual”, “iluminat”, “mai bun” sau orice indentitate scanteietoare ai in minte, si aici ai: o stare de iluminare.
“Aruncati aceasta lista pentru iluminare. Este doar nascocirea mintii cea care te inseala ca esti in afara pacii in care deja te afli.”- Mooji
Cuvantul iluminare, in sine, poate fi inselator, pentru ca este de multe ori interpretat si transmis ca si o stare “suprema” a fiintei, care suna atat de greu de atins pentru o persoana “obisnuita”. Dar adevarul este ca iluminarea nu este nimic mai mult si nimic mai putin decat o stare naturala. Este in noi toti. Aceasta SUNTEM noi. Intrebarea pe care ar trebui sa ne-o adresam nu este cum am putea deveni mai buni, mai mari, mai intelepti sau mai mult decat suntem in mod natural…ci, de ce identitati, povesti, bagaje si idei ne agatam in calea noastra de a fi ceea ce suntem in mod natural.