Nu este dificil de observat faptul că, fără o anumită preocupare pentru viaţa interioară, cultivarea unei atenţii lăuntrice şi deprinderea unei anumite îngrijiri de sine sunt obişnuinţe cu anevoie de câştigat. Trăind în vârtejul lumii, semnalele ei intră cu uşurinţă în noi, ocupându-ne gândurile şi trezind în noi emoţii intense. Însă nu vom putea instaura lăuntric, cu aceeaşi uşurinţă, pacea, liniştea, limpezimea adâncului din noi. Aşa cum mulţi filosofi, dar mai ales părinţi ai spiritualităţii creştine au constatat de-a lungul istoriei, pentru acestea din urmă e nevoie de un considerabil efort al atenţiei şi voinţei, de multă disponibilitate, dar şi de o preocupare constantă pentru viaţa spirituală.
Iureşul vieţii, presiunea obligaţiilor sociale, multitudinea ştirilor şi informaţiilor, dispozitivele tehnice tot mai performante, dar şi zgomotoasa industrie a divertismentului, cu invitaţiile ei multicolore, ţin sub asediu, în fiecare zi, mintea, inima şi viaţa omului, cu diversele lor ocazii sau urgenţe. Dar postmodernitatea nu ridică doar obstacole în calea omului către sine însuşi. În ea găsim astăzi şi câteva invitaţii la supravegherea de sine în forme noi, fără precedent în întreaga istorie. Într-un mod neaşteptat, vechea purtare de grijă pentru sine tinde să revină în atenţia omului, fiind valabilă chiar şi pentru cei familiarizaţi cu noile tehnologii. Este vorba despre o anumită preocupare pentru propria viaţă, o automonitorizare bazată pe dispozitive tehnice performante, în stare să înregistreze mărunţişurile fiecărei zile şi efectele lor cumulate de-a lungul vieţii.
Viaţa personală pe cântarul digital
Practica autoexperimentării e veche, prezentă în multe arii ale cercetărilor ştiinţifice. Nu puţini au fost fizicienii, medicii sau chimiştii care, în căutarea unor dovezi care să sprijine teoriile lor, au făcut experimente folosindu-se de propriul corp. Prin aceste situaţii inedite, strădaniile savanţilor din veacurile trecute ar putea fi aşezate lângă temerarele căutări ale filosofilor stoici, dar şi în apropierea nevoinţelor zilnice ale părinţilor creştini. Şi primii, şi ceilalţi fac, cel puţin la prima vedere, un demers comun, anume acela de a pune în joc propria viaţă pentru o înţelegere temeinică a tainelor lumii. Şi unii, şi alţii au făcut din propriul trup, din sinele sau viaţa lor adevărate teritorii ale experienţei sau experimentului.
Recent însă, şi păstrând o oarecare înrudire cu aceste forme de autoexperimentare, a apărut o nouă arie de preocupări. Ea vizează auto-monitorizarea vieţii personale pentru un control mai atent al obişnuinţelor şi comportamentului. Despre ce este vorba? Unele persoane înregistrează zilnic, prin intermediul unor dispozitive biodigitale, o serie întreagă de parametri biologici, precum şi stările lor psihice, consumul de calorii şi de alcool, nivelul glicemiei, timpul alocat şi sarcina exerciţiilor fizice, peisajul emoţional sau activitatea financiară. Pe lângă sumedenia de factori sau parametri medicali şi de sănătate, multe alte procese sau evenimente sunt ţinute sub observaţie: somnul REM, rutele efectuate cu autoturismul, visele, consumul de cofeină, numărul şi durata întâlnirilor cu alte persoane, reacţiile alergice, starea de spirit, frecvenţa stărilor de fericire, numărul de paşi efectuaţi într-o zi, amintirile ce apar în minte. Concret, practicanţii îşi fac des analizele medicale şi înregistrează evoluţia acestor parametri şi funcţii, însă nu pentru a vizualiza pur şi simplu starea sănătăţii, ci mai ales pentru a stabili diverse legături (pe termen scurt, mediu sau lung) între obişnuinţele cotidiene şi starea de bine.
Citește continuarea pe ziarullumina.ro