Conform autoritatilor care i-au consemnat varsta, barbatul a ajuns sa traiasca 225 de ani! Asa apare in documentele unui notar public, care a participat la un proces.
Totul a inceput in satul Carpinet, la poalele Apusenilor, unde a aparut un conflict cu enoriasii din satul vecin, Leheceni. Oamenii nu se mai intelegeau dupa ce o biserica a fost ridicata chiar pe hotarul dintre doua sate si era impartita „in jumatate” spre folosinta celor doua comunitati. Scandalul a inceput dupa ce puterea de atunci a cerut ca Biserica sa plateasca impozit, dupa ce mult timp fusese scutita, pentru ca era construita din donatiile si pe pamantul satenilor.
Pentru stingerea conflictului, comitele Bihorului, Diák Andrei, a ordonat un proces public „de statornicire” si reconfirmare a privilegiului regal, care a avut loc la Baita in 1619, arata expunere.com. La judecata au fost chemati primarii din 6 sate, dar si 20 de varstnici, „toti mai batrani de 100 de ani”, care au dat marturie sub aspru juramant ca toti preotii care au slujit biserica dintre hotare erau neamul lui Pascu, mostenind din tata-n fiu scutirea de impozite acordata de principesa Maria Cristina.
A doua dovada apare la transcrierea actului original. In 1785, biserica de pe hotarul dintre Leheceni si Carpinet nu mai avea preot, dupa ce ultimul descendent al ctitorului Pascu s-a stins din viata fara mostenitori. Satenii si-au disputat iar lacasul, drept pentru care stapanirea l-a trimis la Vascau pe judecatorul Mihail Pop de Basesti. La audieri, judele a cerut transcrierea, din latina in maghiara, a inscrisurilor din 1598 si 1619, intr-un singur document, in care Lupu apare din nou mentionat cu matusalemica sa varsta.
La finalul procesului, judele a dat dreptate iobagilor: „Deoarece cinstitii batrani declara ca din timpurile indepartate acest pamant bisericesc a fost detinut fara a se plati impozit si prestatie in munca, sa se pastreze tot asa, intrucat el apartine preotilor „, se arata in actul de judecata din 9 noiembrie 1619.
