Pe 19 mai, dacă Guvernul nu decide altfel, la presiunea organizaţiilor trasportatorilor profesionişti, expiră perioada cu tarife maxime la RCA, stabilite prin lege. Cu această ocazie, aproape toţi actorii pieţei, de la firme de asigurare şi brokeri, la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi unele organizaţii ale transportatorilor şi ale service-urilor, sunt de acord că Ordonanţa de Urgenţă nr. 54/2016, care reglementează astăzi piaţa RCA, trebuie înlocuită cu o lege ordinară.
Unele dintre articolele actului normativ şi amendamentele cu şanse de a fi acceptate nu fac decât să repare greşelile comise în OUG nr. 54/2016 (cum ar fi posibilitatea de a suspenda RCA sau aceea de a cumpăra RCA pe orice perioadă de la o lună – la un), însă cele mai multe prevederi aduc schimbări importante pentru şoferi.
În primul rând, dispare tariful maxim pentru RCA şi apare tariful de referinţă, care va fi calculat de Biroul Asigurătorilor Auto din România (BAAR), cunoscut şi ca Biroul Carte Verde, şi el un organism cu sarcini mult sporite în noul context legislativ. În jurul acestui tarif există, în prezent, mai multe discuţii. Firmele de asigurare ar vrea ca el să funcţioneze ca un reper, pe modelul dobânzii de referinţă a BNR, şi să fie calculat doar ca primă de risc. Mai concret, asigurătorii consideră că tariful de referinţă trebuie să arate cât trebuie să fie prima în aşa fel încât să poată fi acoperite eventualele daune. Fără costuri administrative şi de altă natură.
Pe de altă parte, organizaţiile service-urilor, o parte a brokerilor precum şi oameni din ASF consideră că BAAR ar trebui să calculeze un nivel mediu de primă pentru fiecare segment de şoferi, iar acea primă să fie un tarif comercial, cu toate costurile incluse. În acest sens, Patronatul Brokerilor din România (PRBAR) a propus şi un amendament în care vine cu o formulă de calcul. În această formulă sunt fixate niveluri clare atât pentru cheltuielile firmelor de asigurare cât şi pentru profitul pe care ei îl pot obţine din vânzarea de RCA. Mai mult, la nivelul ASF există inclusiv un curent de opinie care susţine că tariful de referinţă nu ar trebui să aibă doar un rol strict orientativ. Astfel, firmele de asigurarea ar urma să fie obligate să se mute cu preţurile în jurul acestui tarif şi în cadrul unui interval procentual impus prin normă. De exemplu, ASF ar putea spune că tariful pentru RCA al fiecărei companii nu poate depăşi cu mai mult de 20% tariful de referinţă.
Totuşi, această ultimă variantă este mai puţin probabil să devină literă de lege. Se va merge, cel mai probabil, pe varianta unui tarif comercial orientativ care să funcţioneze ca reper al pieţei.
Într-un mod special vor fi trataţi şoferii cu multe daune, care sunt refuzaţi de asigurători sau care ar trebui să achite sume prohibitive pentru RCA. Tariful lor va fi calculat tot de BAAR, însă pe alte criterii. Practic, clienţii cu multe daune la activ vor fi repartizaţi către toţi jucătorii din piaţa RCA, în funcţie de cota de piaţă a fiecărui jucător.
Diferenţa între ce se doreşte să fie în România şi ceea ce există în alte ţări este că la noi nu se discută despre clienţi neasigurabili (ca în Austria, Belgia, Norvegia sau Statele Unite), ci despre clienţi cu grad ridicat de risc, având în vedere că legea locală nu permite firmelor de asigurare să refuze clienţi. Această diferenţă este şi motivul pentru care, la noi, o astfel de formulă va fi mai greu de aplicat. În celelalte ţări se produce doar repartizarea către asigurători a clienţilor neasigurabili. Tariful plătit de acest clienţi este stabilit de fiecare asigurător în parte.
În România, acest tarif va fi, într-o formă sau alta prestabilit, deci tot plafonat. Prim vicepreşedintele ASF, Cornel Coca Constantinescu, a explicat cum va funcţiona sistemul. „Dacă un asigurător are 10% din clienţii cu risc scăzut şi mediu este normal să aibă şi 10% din clienţii cu risc ridicat, de aceea am propus distribuţia clienţilor cu risc ridicat în funcţie de cota de piaţă a asigurătorilor pe RCA“, spune Constantinescu.
Potrivit acestuia, în momentul în care un asigurat primeşte de la o companie de asigurări o ofertă de preţ mai mare decât un prag tarifar stabilit de BAAR, respectivul asigurat va merge şi va solicita o ofertă de la alţi doi asigurători, iar dacă şi cei doi vor oferta un preţ peste pragul calculat de Biroul Asigurătorilor Auto, va merge la Biroul cu solicitarea de a determina un tarif în funcţie de risc. „În mod categoric tariful stabilit de BAAR va fi mult mai mic decât ofertele primite de la cei trei asiguratori. Dupa ce va stabili tariful RCA pentru clientul respectiv BAAR-ul va repartiza clientul in functie de cota de piata pe RCA a asiguratorilor“, a explicat oficialul ASF în faţa comisiei de bget din Camera Deputaţilor.
După cum a mai arătat Capital, singura categorie de şoferi care va avea de profitat în urma eliminării tarifelor maxime pentru RCA este cea cu vârsta de peste 60 de ani. După revenirea la piaţa liberă, preţurile pentru ei vor fi, cel mai probabil mai mici. Astăzi, de exemplu, un şofer cu vârsta de 34 de ani, din Bucureşti, care conduce un automobil cu o capacitate cilndrică de 1,6 litri, plăteşte minimum 712 lei pe an şi maximum 784 de lei, după cum arată calculatorele brokerilor. Acelaşi şofer plătea, înainte de plafonare, în jur de 1.100 de lei, situaţie la care este foarte probabil să revină şi după expirarea perioadei cu tarife plafonate.
În cazul tinerilor sub 27 de ani, situaţia este chiar mai clară. Înainte de plafonare, ei plăteau până la 2.200 de lei, în cazul unui automobil cu cilindree de 1.600 cm cubi, iar astăzi plătesc maximum 1.166 lei.