”Nu am venit cu lozinci de genul ‘we don’t need no education’. Am scris şi în ‘manifestul’ postat iniţial că deşi mulţi ar spune ‘lasă-te de şcoală’ eu vreau să îmi continui studiile, dar într-un mediu care pune mai puţină presiune asupra mea. Presiune care poate veni ori de la profesori, ori, cum este cazul meu, din structurarea defectuasă a sistemului(da, îmi menţin poziţia faţă de programa). De asemenea, nu mă consider chiar activist, şi nici nu vreau să arăt cool. Dimpotrivă, chiar ţin la adevăr. Însă, aparent, nu a fost să fie. Eu nu am niciun control asupra mass-media. Nu am vrut niciodată să atrag priviri sau aplauze. De asemenea, în ROFUIP(regulamentul de organizare funcţionare şi a unităţilor de învăţământ preuniversitar) prevede că ROI(regulamentul de ordine interioară) nu poate fi mai restrictiv decât acesta. De asemenea prevede că orice tip de comportament, atitudine sau acţiune din afară incintei şcolare nu poate fi sancţionată”, i-a răpuns Andrei profesoarei Marcelina Popa. Potrivit obiectivonline.ro,Andrei Turtoi a făcut parte din echipa de șase elevi care a participat la NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014. Concursul viza construirea unor stații spațiale, iar Turtoi și cu colegii săi s-au clasat pe primul loc, din 800 de echipe participante.
Redăm mai jos, integral, controversata postarea lui Andrei Turtoi care a dispărut apoi de la Facebook.
Sistemul educational din Romania. Cum sa nu il iubesti?!
Dupa ce termini gimnaziul, te duci cu forte proaspete la abatorul mental si spiritual, caruia i se mai spune si liceu. Totul pentru o diploma de hartie, cu poza ta spanzurata pe ea, pentru care inveti pe rupte 4 ani intregi, te trezesti in fiecare dimineata cu spaima si scarba, gandindu-te ce orori te mai asteapta in acea zi. Dar, de parca nu ar fi de ajuns, mai trebuie sa inveti materii nefolositoare, sa le memorezi asa cum ti se dicteaza, pentru ca mai apoi sa stai intepenit 3 ore intr-o banca de un metru patrat si sa turui toate prostiile pe care le-ai retinut, pentru ca termenul invatat este impropriu.
But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coala A4 care atesta ca, intr-adevar, ai fost distrus mental, fizic si psihic in ultimii 4 ani cu brio. Dupa cum stim mare parte dintre noi, este perioada simularilor, si in viata mea nu m-am simtit mai indignat si mai jignit decat astazi, cand mai aveam putin si ieseam din clasa, pentru ca in urma eforturilor sustinute de a revizui materia predata in ultimii 3 ani, pe langa temele zilnice, am fost anuntati intr-un mod foarte placut ca ne-am descurcat execrabil, ca nu suntem buni de nimic, ce mai, inca un pic si ne zicea ca degeaba mai incercam sa trecem anul si sa intram in bac, pentru ca oricum nu vom reusi sa-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…
Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de invatamant romanesc si unele cadre profesorale pur si simplu mirifice, m-au facut sa imi pun intrebari serioase cu privire la viitorul meu si al colegilor mei, precum si la viitorul tarii… Un sistem care se bazeaza pe invatare reproductiva, a unei materii invechite (predata uneori de niste profesorii mai invechiti decat materia in sine), care cere elevului mai mult decat poate acesta duce, si, de ce nu, niste cadre didactice puse acolo numai ca sa il streseze, facand cateodata si abuz de putere, ca doar de, e fain sa faci asta, si care considera ca materia lor e cea mai importanta, singura din programa chiar, asa ca temele pentru acasa si lectiile pe care elevul trebuie sa le invete, sunt indeajuns de stufoase incat sa ocupe intregul timp al acestuia.
Si totusi consideram ca ai reusit sa iti iei bucatica aia de hartie. Ajungi dupa la facultate, sau chiar mai rau, direct in piata muncii fara sa stii cu ce se mananca munca, dar, nu-ti face griji, stii in caz ca vine un istet de la show-uri cu prosti sa ii faci o analiza completa pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, sa ii calculezi inclinatia marginala spre consum a baicoianului tipic, sa ii spui care sunt oasele care alcatuiesc membrul inferior (si centura pelviana), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, ii mai explici cum sa devina un antreprenor de succes, asta ca sa isi schimbe slujba de tot rasul. Il convingi ca slujba sa e de tot rasul cu ajutorul patratului sap-sep-sip-sop, ii prezinti o varianta mai profitabila, facand analiza pe piata muncii, ii afli profilul psihologic, ca sa vezi si ce i se potriveste… Intre timp faci gimnastica acrobatica si ii explici domnului de ce uleiul nu se dizolva in apa: pentru ca apa este o molecula polara, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), ii derivi o functie logaritmica, pentru ca mai apoi sa poti sa calculezi cum se modifica rezistenta intr-un potentiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Va intreb si pe voi, cei care cititi articolul… Vi se pare mult? Este! Si asta e o mica parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de indurat un an.
Si multi o sa spuna: Daca nu-ti convine, lasa-te de scoala! Principalul beneficiar al educatiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemultumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, si pana nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau sa demonstrez nici cat de inteligent, razvratit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur si simplu sa imi exprim nemultumirea fata de un sistem care ar trebui sa ma ajute, dar mai mult imi face rau.”