Uniunea Europeana se arata ingrijorata de faptul ca summitul China – ECE de la Bucuresti se poate solda cu o „depasire” a cadrului european in ceea ce priveste afacerile externe ale Uniunii, stabilit la Bruxelles. Chiar a venit din capitala UE o „circulara” prin care li s-a cerut statelor membre sa se mentina in linia politicii comune europene in cadrul negocierilor bilaterale si multilaterale cu China. Totodata, statelor membre li se cere sa informeze Bruxelles-ul cu privire la orice fel de contacte cu China, in perioada urmatoare.
De unde aceasta ingrijorare a oficialilor vestici? Oficial, se vorbeste de „preocuparea la nivel politic inalt in institutiile europene in ceea ce priveste atitudinea politica fata de China”. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai simple. China, cu o crestere economica uluitoare, are de cheltuit anual pe afaceri in afara tarii aproximativ 150 miliarde de dolari. Cam atat este si excedentul comercial al Beijingului, anual. Pe de alta parte, China, cu rezervele ei valutare de peste 3.000 miliarde USD este primul creditor al SUA si detine 7,3% din datoria Uniunii Europene. Una peste alta, China a acordat imprumuturi altor state in valoare de 736 miliarde de dolari, de aproximativ trei ori mai mult decat Banca Mondiala.
Mergand pe fir, daca ne uitam cine sunt principalii parteneri ai Chinei in Europa, vom avea o revelatie: Germania are afaceri de peste 130 de miliarde de euro cu Beijingul si viseaza la 200 de miliarde de euro pana in 2015. Apoi, 40% din investitiile chineze in Europa au vizat Grecia, Spania, Portugalia si Italia. Dealtfel, schimburile comerciale cu toate aceste tari se ridica la peste 360 miliarde de euro anual. Asadar, este de inteles ingrijorarea Vestului vizavi de faptul ca au inceput sa fie vizate si o serie de tari din „suburbiile” Europei.
Ce ar castiga China din apropierea de statele din Europa Centrala si de Est? Cresterea exporturilor proprii catre batranul continent. Mai ales pe fondul unor scaderi importante a operatiunilor de export pe fondul politicii protectioniste europene. Iar tinta guvernului de la Beijing in acest sens este de 10% anual, crestere neta.
STATISTICI
Asalt economic „made in China”
- 2010: 10,4% din PIB
- 2011: 9,2% din PIB
- 2012: 8,4% din PIB
- 2013: 7,8% din PIB (estimare)
- excedent comercial 2012: 155,14 mld. USD
- rezerve valutare: 3.000 mld. USD
- detine 7,5% din datoria externa a UE
- imprumuturi acordate altor state de China: 736 mld. USD
- principalul partener european al Chinei: Germania
- schimburi comerciale cu Germania: 130 mld. euro
- schimburi comerciale cu Europa de Vest: 360 mld. euro
- state cu proiecte de infrastructura UE-China: Germania, Polonia, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Franta
Firme europene – afaceri cu China
- Airbus: contract 70 mld. USD
- Volkswagen: 12 fabrici in China
- BASF, Siemens: investitii in industria auto, electronice
- Borsodchem (Ungaria): parteneriat in industria chimica
- Medical Research Council (UK): parteneriat in cercetare – dezvoltare
- Repsol (Spania): afaceri (parteneriate) de 3 mld. USD