Croatia este una dintre cele mai frumoase destinatii – plajele udate de apa cristalina, istorie la tot pasul, zone incantatoare indiferent ca vorbim de Dubrovnik, de Opatija, Zagreb sau Rezervatia Naturala Plitvice. Ne vom opri insa asupra celei din urma, Rezervatia Naturala din Plitvice, parte a Patrimoniului UNESCO (din 1998) Este un parc natural din Croatia, inconjurat de munti nu prea inalti, o vale presarata cu lacuri si condimentata cu paduri de un verde ireal. Pana nu de mult, un loc impanzit de mine antipersonal, martor al unor masacre inimaginabile.

Bucurie si tristete

Figureaza ca „parc national” inca din 1949. Cu lacurile sale, mai mari sau mai mici, cascade si rauri repezi, fenomene carstice de o frumusete nemaipomenita, Rezervatia Nationala Plitvice te va cuceri inca de la primul pas. Dar, pentru ca exista un „dar”, tine cont de un lucru – in acele locuri, in urma cu numai cativa ani, se desfasura ceva ce ar putea fi numit usor iadul pe pamant. In martie 1991, rezervatia a fost scena primelor confruntari armate din „Razboiul Croat de Independenta”. Soldati, civili, dar si multi copii au cazut prada atrocitatilor unui conflict de o cruzime rar intalnita. Nu in ultimul rand, terenul a fost in mare parte minat, ceea ce a produs si mai multa suferinta chiar si dupa incheierea razboiului, in 1995. Trei ani le-au trebuit autoritatilor de la Zagreb sa curete zona.

Jocul naturii

In rezervatia din Plitvice pare ca natura s-a jucat cu propria conditie. Frumusetea extraordinara a peisajului este data de cele 16 lacuri ce se revarsa in zeci de cascade spectaculoase. Lacurile au drept numitor comun raul Plitvice si se impart in doua parti, in functie de pozitia lor geografica. Astfel, au devenit cunoscute sub numele de „Lacurile de sus” si „Lacurile de jos”. Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este cel mai intins, fiind in acelasi timp si navigabil. Accesul catre cascade este facilitat de mici podete din lemn, a caror arhitectura simpla se integreaza peisajului aparent salbatic.

Cel mai mare perete de cascada are peste 70 de metri, iar apa de culoare verde-turcoaz si cu claritate de cristal te va face sa crezi ca esti parte a unui peisaj imaginat de Claude Monet. De asemenea, flora si fauna din Plitvice sunt de o bogatie uimitoare – exista peste 1.100 de specii de flora, mai toate protejate de lege. Cei pasionati de pescuit pot incerca numai pescuitul sportiv la pastravi, bruni sau californieni si crapi. Pentru copii va fi o placere sa admire jocul de culori al salamandrelor sau cele aproape 150 de specii de pasari.

Geologie unica

Structura geologica a zonei pe care se intinde Rezervatia Naturala Plitvice este si ea fascinanta. Numai multitudinea culorilor rocilor te poate tine ocupat o zi intreaga! Cele mai intalnite roci sunt calcarul si dolomita (mineral format din carbonat de calciu si carbonat de magneziu), fiecare avand un numar mare de varietati evidentiate de relief si de prezenta sau absenta apei. De altfel, pozitionarea dolomitei langa straturile de calciu din era jurasicului este principalul fapt „responsabil” de formele generoase ale parcului. In alta ordine de idei, caracteristicile hidrogeologice specifice ale dolomitei au facut posibila crearea lacurilor, a canioanelor si a propriului sistem subteran de pesteri, cavitati si abisuri.