Ambele sunt zone mirifice, pe nedrept cazute in umbra unor alte tinuturi romanesti, mult mai bine mediatizate. Iti recomand un circuit prin Valea Jiului si Sarmizegetusa pentru ca vei avea ocazia sa strabateti locuri unde, odinioara, stramosii nostri puneau bazele civilizatiei romanesti.

Daca te hotarasti sa faci un circuit pe Valea Jiului trebuie sa incepei cu orasul Targu Jiu, aflat la putin peste 300 de kilometri de Bucuresti. Este locul in care Brancusi a creat opere remarcabile – Coloana Infinitului, Masa Tacerii si  Poarta Sarutului. Insa iti recomand sa te opresti si la Catedrala Domneasca, ridicata la sfarsitul secolului XVIII si pictata intre 1854 si 1855 in stil renascentist de Iosif Keber si Misu Popp. Nu rata Casa pitarului Dimitrie Maldarescu sau la Casa slugerului Barbu Ganescu.

La 51 de kilometri de Targu Jiu se afla municipiul Petrosani, un oras vechi de aproape noua secole. Este renumit pentru exploatarea carbunelui, activitate care a inceput, sistematic, spre jumatatea secolului XIX. Vei avea ocazia, la Muzeul mineritului, sa afli aproape totul despre aceasta profesie. Dupa 1990 zona a fost neglijata din punct de vedere turistic insa, in ultimii ani, a cunoscut o buna dezvoltare. Regiunea turistica Petrosani – Parang se constituie acum intr-un real punct de atractie pentru turistii romani si straini datorita frumusetii peisajelor montane, a lacurilor glaciare si a fondului cinegetic bogat. Vei putea gasi deasemenea si o rezervatie botanica si partii de schi.

Inapoi spre origini

Nu poti sa strabateti Valea Jiului fara sa te abati cativa kilometri pentru a vizita Sarmizegetusa, capitala Regatului Dac. Sigur ai auzit de legendele create in jurul comorilor dacice dar sa stii ca nimic nu se compara cu locul in sine. Sarmizegetusa era formata din sase fortificatii – Regia, Luncani – Piatra Rosie, Costesti – Blidaru, Costesti – Cetatuie, Capâlna si Banita. Ruinele acestora fac parte acum din patrimoniul UNESCO.

Sarmizegetusa Regia era o fortareaza construita pe cinci terase care insumau 30.000 de metri patrati iar zidurile aveau o grosime care ajungea chiar si la patru metri. Poti admira sanctuarele dacice sau Calendarul Circular. Batranii din zona spun ca uneori, la lasatul serii, atunci cand cerul este intunecat, poti auzi strigatele de lupta ale soldatilor romani si daci care s-au luptat pentru Sarmizegetusa. Totul este sa stai sa asculti cu atentie, spun ei.

Simbolurile puterii

Si daca tot ai intrat in Tara Hategului, trebuie sa vizitezi si orasul sau rezervatia de zimbri din apropiere.  Hategul este asezat la rascrucea drumurilor care duc spre Deva si Petrosani. Legatura cu municipiul Hunedoara (26 de kilometri) se face si pe un drum judetean care strabate o zona deluroasa de un pitoresc aparte. A fost timp de doua secole resedinta cnejilor romani locali iar din 1457 a devenit cetate regeasca, in posesia principilor ardeleni si a adapostit garnizoana granicereasca a carei misiune era sa pazeasca frontiera de sud a Imperiului Austriac. Rezervatia de zimbri a fost populata, la jumatatea deceniului sapte al secolului trecut, cu zimbri, animale disparute o vreme din Romania dar de care legenda leaga insasi existenta uneia din vechile provincii romanesti: Moldova.

Sau poti sa mergi sa admiri masivul Retezat care te va incanta cu varfurile de peste 2.200 de metri si cu lacurile glaciare. Garantat, vei ramane mut de admiratie in fata versantilor abrupti si a stancilor modelate de ghetari.   Punctul final al calatoriei poate fi Hunedoara. Acolo ai ocazia sa descoperi Castelul Huniazilor, unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din Europa. Construit in secolul XIV, a devenit celebru datorita lui Iancu de Hunedoara, cel care a dat constructiei maretia unei resedinte nobiliare. In curtea castelului se afla o fantana adanca de 30 de metri despre care se spune ca ar fi fost sapata de trei prizonieri turci in schimbul promisiunii ca vor fi eliberati daca vor ajunge la stratul de apa. Dupa 15 ani, cand au terminat fantana, stapanii castelului nu s-au tinut de promisiune. Legenda spune ca inscriptia de pe zidul lucrarii inseamna „Apa aveti, dar suflet, nu”.

Transparenta face diferenta