Ioan Gura de Aur, cunoscut si ca Ioan Chrysostom (in greaca Ιωάννης ο Χρυσόστομος, n. 347 in Antiohia – d. 407), a fost arhiepiscop de Constantinopol, una din cele mai importante figuri ale patrologiei crestine, considerat sfant deopotriva in Biserica Rasariteana si inBiserica Apuseana, care il venereaza cu titlul de doctor al Bisericii.

Sf. Ioan Gura de Aur s-a nascut la Antiohia, in jurul anului 354, din parintii Secundus, mare dregator militar care a murit la scurt timp dupa nasterea sa, si Antusa, descendenta dintr-o bogata familie crestina. Ramasa vaduva la numai 20 ani, ea s-a dedicat cu ravna si perseverenta educatiei fiului ei, renuntand la recasatorire. Primele elemente ale educatiei crestine, Ioan le-a primit de la mama sa Antusa. Educatia clasica a primit-o de la retorul Libaniu si de la filosoful Andragatiu, primind valorile retoricii ale clasicilor greci. Se pare ca a studiat si dreptul, intrucat ar fi pledat catva timp.

S-a calugarit in anul 368. A trait intr-o pestera langa Antiohia. A fost botezat tarziu, probabil in jurul anului 372, de Meletie, episcop de Antiohia. In scurta vreme, a fost facut citet. Sf. Ioan Gura de Aur a inceput sa practice ascetismul acasa.

In 374, dupa moartea mamei sale Antusia, Ioan a putut sa dea curs dorintei sale arzatoare pentru asceza. El s-a retras in muntii Antiohiei, unde a dus patru ani o viata severa sub conducerea unui ascet, iar dupa aceea, s-a retras doi ani intr-o pestera.

In 380 s-a inapoiat la Antiohia, iar in 381, Meletie l-a facut diacon. Timp de 10 ani, inaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului si a fecioriei, carora le-a consacrat mici tratate. Tratatul sau „Despre preotie”, scris in cei sase ani de diaconat, este o capodopera a literaturii patristice in care Sfantul Ioan Chrysostom om scoate in evidenta sublimitatea Tainei Preotiei.

Sf. Ioan a fost preotit de episcopul Flavian in 386 si a primit misiunea de predicator. Geniul si arta sa oratorica ii creeaza renumele. El predica nu numai in biserica mare si frumoasa, zidita de Constantin, sau in biserica cea veche, ci in toate bisericile din Antiohia si din imprejurimi.

In timpul celor 12 ani de preotie la Antiohia, Sf. Ioan i-a combatut pe eretici, indeosebi pe anomei si pe iudeo-crestini[1] si s-a straduit pentru formarea morala a credinciosilor sai.

La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, in 397, Sf. Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influenta lui Eutropiu, ministru atotputernic pe langa slabul imparat Arcadie.