Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut in afara Romaniei sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limba franceza originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului si membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obisnuia sa declare ca s-a nascut in anul 1912, ori din pura cochetarie, ori din dorinta de a crea o legatura intre nasterea lui si moartea marelui sau precursor Ion Luca Caragiale.

Primele aparitii ale lui Eugen Ionescu sunt in limba romana, cu poezii publicate in revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critica literara si o incercare de epica umoristica, Hugoliada: Viata grotesca si tragica a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri si se numeste Elegii pentru fiinte mici. Cele mai de seama scrieri in limba romana raman eseurile critice, reunite in volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitati”. Desprindem deja o formula a absurdului, cartea producand uimire, deruta, comic irezistibil. Astfel, dupa ce ataca figurile majore ale literaturii romane din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru ca nu ar fi creat o opera valabila, Eugen Ionescu revine si sustine ca ar putea dovedi exact contrariul!