La 1 ianuarie, credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile, stâlp al Bisericii Ortodoxe, dascăl al milosteniei şi mare teolog.
Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit de două ori în prima lună a anului: la 1 ianuarie este serbat de toţi creştinii care folosesc calendarul şi tradiţia bizantină, iar în data de 30 ianuarie este serbat, din anul 1081, împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur şi cu Sfântul Grigore din Nazianz.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr. în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei trecuţi chiar în rândurile sfinţilor. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Diocleţian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe fraţi pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei.
Sfântul Vasile a studiat la Constantinopol şi la Atena. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credinţa creştină şi şi-a împărţit partea sa de avere celor săraci. În anul 358, după o lungă călătorie la marile mănăstiri şi schituri din Egipt, s-a retras la o mănăstire din Pont pentru o viaţă de asceză şi rugăciune şi a consemnat prima sa scriere privitoare la viaţă din mănăstire, Regulile vieţii monahale.
În 364 a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu şi hirotonit preot, pastoraţia sa fiind dedicată îndeosebi celor nevoiaşi pentru care face un aşezământ filantropic denumit Vasiliada cu azile, spitale şi case de reeducare. Era un adevărat oraş al carităţii unde Sfântul Vasile a adunat pe cei săraci, înfometaţi sau abandonaţi, bolnavii erau ingrijiţi, iar orfanii erau întreţinuţi, educaţi şi învăţaţi în şcoli de meserii.
Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinţă în istoria creştinismului universal.
Potrivit tradiţiei populare, în această zi, oamenii trebuie să fie bine dispuşi, să petreacă şi să se veselească.
Sărbătoarea începe din seara Anului Nou, numită şi seara Sfântului Vasile, când flăcăii se strâng în cete şi merg cu Pluguşorul.
În ziua de Sânvasâi, prin satele româneşti copiii merg cu Sorcova. În timp ce recită textul ce invocă bunăstarea şi sănătatea celui sorcovit, îi ating pe oameni cu sorcova. Aceasta este făcută din rămurele de pomi fructiferi sau de trandafir tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei sau de Moş Nicolae.
„Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir !
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul !
Tare ca piatra, iute ca săgeata !
La anul şi la mulţi ani!”
După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.
În unele zone ale ţării, este obiceiul de a se face un fel de pâini cu mai multe straturi între care se pun unul sau mai mulţi bani de argint numiţi ”paralu al Aghiu Vasile”. La prânz, familia mănâncă această pâine, iar cei care găsesc bănuţii au noroc în anul ce vine.
În Moldova, în Ajun de Sânvasâi, se aşază 12 coji de ceapă, în care se pune sare şi a doua zi se află în care luna va ploua şi în care nu: dacă ceapa a lăsat apă, înseamnă că acea lună va fi ploioasă, dacă nu, e semn de secetă.
Un alt obicei este cel al Dezlegării Anului, cînd cete de tineri colindă pe uliţele satului şi cu vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele înlătură forţele malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei. Feciorii dezleagă şi cununiile cu un descântec: „Slobozim câşlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori”.
În tradiţia populară se mai spune că aşa cum este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot anul.
În ziua de Anul Nou, trebuie să se arunce prin casă spice de grâu, iar seara, acestea să fie strânse, pentru a fi din nou aruncate prin cămin în ziua de Sfântul Ioan. După aceea, se face un mănunchi din spice şi se pun la păstrare, fiind benefice pentru durerile de cap.
Cel mai răspândit obicei este atingerea unui mielului numit Vasilică. Se zice că gestul aduce noroc şi bogăţie.
Tradiţia populară spune şi că de Anul Nou se înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie că în prima zi din an să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul:
„Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”.
