Maestrul Gheorghe Zamfir, CEL MAI MARE INTERPRET ROMAN LA NAI din toate timpurile, implineste 75 de ani! A dus numele Romaniei pe scenele lumii!

În anul 1970 îşi înfiinţează propriul taraf concertistic, cu care a înregistrat succese importante. Un an mai târziu, a adus publicul din capitala Franţei în extaz, după nu mai puţin de 45 de recitaluri susținute pe scena teatrului „Vieux Colombier”, aici introcând în spectacole, pentru prima dată, cele patru naiuri – soprano, alto, tenor şi bas, create chiar de el.

zamfir 2Critica vremii începuse deja să menţioneze momentul ca pe o revoluţie a sunetului la scară universală.

Însă, în curând, succesul lui Zamfir avea să devină planetar, după numeroase turnee pe toate meridianele lumii, în SUA, Canada, Australia, Japonia și Africa de Sud, Israel, Orientul Apropiat și Extremul Orient, prestaţiile sale şi ale ansamblului său încântând deopotrivă publicul şi critica muzicală.

În anul 1972 devine membru al Societății Compozitorilor din Franța, iar în anul 1974 compune piesa simfonică „Misa pentru Pace”, scrisă pentru nai, cor, orgă și orchestră, aceasta fiind înregistrată cu Orchestra Radio și Corul Madrigal, condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.

Celebritatea sa a atras şi atenţia regizorilor şi producătorilor de film, Zamfir fiind invitat să realizeze coloana sonoră a unor pelicule precum „Once Upon a Time in America” – alături de Ennio Morricone, regia Sergio Leone, „Karate Kid”, în regia lui John G. Avildsen, sau „The Tall Blonde Man with One Black Shoe”, alături de Vladimir Cosma, regia Yves Robert.

În 1976, single-ul său „Eté d’amour” devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului, şi este prezent, timp de nouă săptămâni în „Top Ten” din Marea Britanie, în anul 1979 a publicat volumul de versuri, în ediție bilingvă, româno-franceză, „Dincolo de sunet”, iar în anul 1981 își lansează discurile pe piața americană, an în care îi apare şi un alt volum de versuri, „Drum de spini și de glorii”.

Un an mai târziu compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.

În anul 1982, după o carieră muzicală de succes, în plin comunism, are cutezanţa să dedice un concert lui Dumnezeu, o „greşeală” care avea să determine autorităţile comuniste să îl supună la presiuni, artistul fiind nevoit să plece în exil la Paris.

În anul 1984 compune primul Cvintet pentru nai și cvartet de coarde, numit „Cvintetul Plopilor”, pe care îl interpretează alături de Cvartetul Oxford din Toronto.

În anul 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, pe care se află şi remarcabila interpretare a Dublului Concert în re minor pentru vioară și oboi de Johann Sebastian Bach, alături de British Chamber Orchestra.

Tot în anul 1986, în Canada, din relaţia cu Susan Nichols, i se naşte unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formaţie rock din Montreal.

În perioada 1988-1990 vizitează de trei ori Cetatea Vaticanului, fiind primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. Cu aceste ocazii primeşte medalia Vaticanului și, de două ori, diploma Universității „Don Bosco” din Roma.