Marele domnitor Mihai Viteazul, numit de crestinii din Balcani drept „steaua lor rasariteana”, sau eliberatorul, datorita campaniilor sale militare de succes, a fost un domnitor nu foarte iubit de popor. Si asta nu datorita averii sale imense, obtinute intr-un timp foarte scurt, din comertul cu vite si cu giuvaieruri, ci a eforturilor sale de inzestrare a armatei, cu costuri imense pentru norodul din ce in ce mai saracit.
La sfarsitul secolului al XVI-lea, razboaiele nu se mai duceau doar cu sabii si armate formate in majoritate din tarani, ci aparusera tehnici moderne, respectiv pusti si tunuri de precizie, iar soldatii erau adevarati profesionisti, sau mercenari, cum se mai numeau ei, platiti sa stie sa manuiasca bine armele de foc. Din acest motiv, Mihai Viteazul si-a dorit sa fie in rand cu lumea civilizata, iar acest lucru a presupus costuri care s-au repercutat asupra starii taranilor, din ce in ce mai saraciti.
„Mihai Viteazul si-a purtat razboaiele cu boierii din jurul lui, cu cetele pe care acesti boieri le-au putut aduna de pe anumite mosii, cu cativa razesi, dar mai cu seama, din pacate, cu lefegii straini, iar acestia costau scump. Avem pastrate toate statele de plata, stim exact cine au fost. Stim cati mercenari sarbi, albanezi, unguri sau secui a avut Mihai Viteazul”, scrie istoricul Neagu Djuvara in lucrarea „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”.
Pe de alta parte, cruciadele duse de acesta impotriva Imperiului Otoman au aparut si pe un fond destul de apasator prin care trecea poporul din Moldova si Muntenia, din ce in ce mai asuprit de turci, prin birurile impovaratoare stabilite de sultanul unui imperiu aflat la randul sau in decadere economica. Oamenii munceau numai sa plateasca impozite la „Inalta Poarta”, fara sa le mai ramana ceva din recolte, fapt pentru care, cautand o protectie, taranii liberi prefera sa devina dependenti de marii boieri.
„Legatura” lui Mihai Viteazul Situatia taranilor s-a inrautatit si mai mult la sfarsitul anilor 1595, prin aplicarea unei legi care a creat controversa, numita „Legatura” lui Mihai Viteazul, prin care „rumanii” erau legati de glie, care nu schimba situatia economica a acestora, ci doar consfintea din punct de vedere juridic o stare deja existenta. Practic, taranii nu mai puteau sa fuga de pe o mosie pe alta, ci erau nevoiti sa ramana acolo unde erau deja, interzicandu-li-se sa-si mai caute alti stapani. Era o lege care servea intereselor boierilor, acestia folosind-o din plin pentru a-si instaura un regim puternic, bazat pe acumularea de averi.
„Cred ca trebuie judecat in contextul epocii si tinand cont de ansamblul actiunilor lui. A legat taranii de glie, dar a tinut si piept turcilor. A impus dari mai mari pentru a-si intretine armata, dar stapanind pentru scurt timp si Tara Romaneasca, si Transilvania, si Moldova a creat un precedent pe care mai tarziu altii l-au folosit ca simbol al unitatii”, sustine profesorul de istorie Gabriela Obodariu, de la Colegiul National „Al. I. Cuza” din Focsani.
Stilul dictatorial al lui Mihai Viteazul si masurile lui antipopulare au dus la crearea unei puternici framantari in randul taranimii, care s-a revoltat sub diverse forme, plecand de la nesupunere si pana la alcatuirea de cete de haiduci. Istoricii spun ca este foarte posibil ca aceasta stare de tulburare interna, din anul 1600, sa grabeasca, intr-un fel sau altul, sfarsitul sau. Probabil ca din aceasta cauza, timp de peste doua secole, figura lui Mihai Viteazul nu a fost una pozitiva in istoriografia romaneasca, rolul sau important pe care l-a jucat in istorie,m de unificator al romanilor, este descoperit de istoricul Nicola Balcescu, in lucrarea „Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul”.
Sursa: adevarul.ro